Concepte de bază ale programării Python (Ghid pentru începători)

Python este un popular, de nivel înalt limbaj de programare cunoscut pentru simplitatea și lizibilitatea sa. Sintaxa lui Python este concepută pentru a fi ușor de înțeles și de scris, ceea ce o face o alegere excelentă pentru începători. De asemenea, este versatil și poate fi folosit pentru o mare varietate de sarcini, inclusiv dezvoltare web, analiza datelor, învățarea automată și calculul științific. Acest articol vă va ajuta să învățați conceptele de bază ale Python.

Prezentare generală a elementelor fundamentale de Python

Unul dintre conceptele cheie în Python este utilizarea indentării pentru a indica blocuri de cod. Spre deosebire de alte limbaje precum C sau Java, Python nu folosește acolade sau alte simboluri pentru a defini blocurile de cod. În schimb, folosește indentarea pentru a indica domeniul de aplicare al unui bloc de cod. Acest lucru face codul Python ușor de citit și de înțeles, dar înseamnă, de asemenea, că este important să fie consecvent cu indentarea.

Un alt concept important în Python este utilizarea variabilelor. Variabilele sunt folosite pentru a stoca date și pot fi folosite pentru a face referire la acele date în tot programul. Python folosește o sintaxă simplă pentru declararea variabilelor, fără a fi nevoie de un anumit cuvânt cheie precum „var” sau „int”.

Python are, de asemenea, o mare varietate de tipuri de date, inclusiv numere (întregi și flotanți), șiruri de caractere, liste și dicționare. Aceste tipuri de date au metode și proprietăți specifice care pot fi folosite pentru a manipula și lucra cu datele.

Piton are, de asemenea, o serie de funcții și module încorporate care pot fi utilizate pentru a îndeplini sarcini obișnuite. De exemplu, funcția „print()” poate fi folosită pentru a scoate date către consolă, în timp ce modulul „matematic” oferă o varietate de funcții matematice. De asemenea, acceptă programarea orientată pe obiecte, care este o paradigmă de programare care utilizează obiecte și clase pentru a organiza și structura codul. Python are, de asemenea, suport puternic pentru gestionarea erorilor și excepțiilor. Blocul „încercați cu excepția” poate fi folosit pentru a gestiona și a răspunde erorilor care pot apărea în program.

Concepte de bază ale Python pentru începători

Iată câteva concepte de bază în Python pentru începători -

• Variabil

În Python, o variabilă este un container pentru stocarea unei valori. Puteți crea o variabilă atribuindu-i o valoare utilizând „=“ operator. Valoarea poate fi de orice tip de date, cum ar fi un șir, un număr întreg sau un număr în virgulă mobilă. Odată ce unei variabile i se atribuie o valoare, aceasta poate fi utilizată în programul dumneavoastră.
De exemplu:

x = 5
y = „HeiMatei 22:21
z = 3.14

În acest exemplu, lui x i se atribuie valoarea 5, y i se atribuie valoarea „Bună ziua”, iar lui z i se atribuie valoarea 3.14.

Este important de reținut că numele variabilelor în Python trebuie să înceapă cu o literă sau un caracter de subliniere și pot conține doar litere, cifre și litere de subliniere. Sunt sensibile la majuscule.

De asemenea, puteți modifica valoarea unei variabile reatribuind-o unei noi valori. De exemplu:

x = 5
x = 10

În acest exemplu, lui x i se atribuie mai întâi valoarea lui 5 iar apoi a reatribuit valoarea lui 10.

• Tipuri de date

Python are mai multe tipuri de date încorporate, inclusiv șiruri de caractere, numere întregi și numere în virgulă mobilă. În Python, tipurile de date se referă la tipul de valoare pe care o deține o variabilă. Python are mai multe tipuri de date încorporate:

1. Numere: Aceasta include numere întregi (de exemplu, 1, 2, 3) și numere în virgulă mobilă (de exemplu, 3.14, 1.23)
2. Siruri de caractere: Un șir este o secvență de caractere (ex. „bună ziua”, „lumea”). Șirurile pot fi cuprinse între ghilimele simple sau duble
3. Liste: O listă este o colecție de articole care sunt ordonate și modificabile. Listele sunt scrise cu paranteze drepte, iar articolele sunt separate prin virgule
4. Tupluri: Un tuplu este similar cu o listă, dar este imuabil (adică elementele sale nu pot fi modificate). Tuplurile sunt scrise cu paranteze rotunde, iar elementele sunt separate prin virgule
5. dicţionare: Un dicționar este o colecție de perechi cheie-valoare. Dicționarele sunt scrise cu acolade și chei, iar valorile sunt separate prin două puncte
6. Boolean: Un tip de date boolean este fie adevărat, fie fals
7. Nici unul: Niciunul este o constantă specială folosită pentru a reprezenta absența unei valori sau a unei valori nule

Puteți verifica tipul de date al unei variabile folosind funcția încorporată type().

De exemplu:

x = 5
imprima(tip (x))
# Ieșire: ;
y = „Bună ziua”
imprima(tip(i))
# Ieșire: ;
z = [1, 2, 3]
imprima(tip (z))
# Ieșire: ;


În acest exemplu, x este un număr întreg, y este un șir și z este o listă.

• Operatorii

Python acceptă diferiți operatori pentru efectuarea de operații matematice și logice, cum ar fi +, -, *, / și %. În Python, operatorii sunt simboluri speciale care efectuează operații specifice asupra unuia sau mai multor operanzi (adică variabilele sau valorile pe care se operează). Iată câțiva operatori obișnuiți în Python:

1. Operatori aritmetici:

Acești operatori efectuează operații matematice de bază, cum ar fi adunarea (+), scăderea (-), înmulțirea (*), împărțirea (/) și modulul (%).

2. Operatori de comparare:

Acești operatori compară două valori și returnează o valoare booleană (adevărat sau fals) pe baza comparației. Exemplele includ egal cu (==), nu este egal cu (!=), mai mare decât (>), mai mic decât (<), mai mare sau egal cu (>=) și mai mic sau egal cu (<=).

3. Operatori logici:

Acești operatori sunt utilizați pentru a combina mai multe condiții. Exemplele includ și (și), sau (sau) și nu (nu).

4. Operatori de atribuire:

Acești operatori sunt utilizați pentru a atribui o valoare unei variabile. Exemplele includ =, +=, -=, *=, /= și %=.

5. Operatori de membru:

Acești operatori sunt utilizați pentru a testa dacă o valoare se află într-o secvență (de exemplu, o listă sau șir). Exemplele includ în și nu în.

6. Operatori de identitate:

Acești operatori sunt utilizați pentru a compara identitatea a două obiecte. is și nu este sunt operatorii de identitate în python.

De exemplu:


x = 5
y = 10

# Folosind operatorul + pentru a adăuga x și y

rezultat = x + y
imprima(rezultat) # Ieșire: 15

# Folosind operatorul < pentru a verifica dacă x este mai mic decât y

rezultat = x < y
imprima(rezultat) # Ieșire: Adevărat

# Folosind operatorul *= pentru a înmulți x cu 2

x *= 2
imprima(x) # Ieșire: 10

În acest exemplu, prima instrucțiune print folosește operatorul + pentru a adăuga x și y, a doua instrucțiune print folosește operatorul < pentru a verifica dacă x este mai mic decât y, iar a treia instrucțiune print folosește operatorul *= pentru a înmulți x cu 2 .

• Declarații condiționate

Este folosit pentru a executa diferite coduri în funcție de anumite condiții. Cel mai obișnuit tip de instrucțiune condiționată este declarația if-else. Sintaxa de bază a unei instrucțiuni if-else este următoarea:

dacă starea:
# cod de executat dacă condiția este adevărată
altceva:
# cod de executat dacă condiția este falsă

„Condiția” din instrucțiunea if este o expresie booleană care evaluează fie Adevărat, fie Fals. Dacă condiția este True, codul din blocul if va fi executat, în caz contrar, codul din blocul else va fi executat.

De exemplu:

x = 5
if x > 0:
imprima(„x este pozitiv”)
altfel:
imprima(„x nu este pozitiv”)

În acest exemplu, condiția 'x > 0' evaluează la True, deci codul din blocul if este executat și rezultatul va fi „x este pozitiv”.

De asemenea, puteți utiliza „elif” declarație care este prescurtarea pentru „altfel dacă” vă permite să verificați mai multe condiții în același bloc if-else.


x = 5
if x > 0:
imprima(„x este pozitiv”)
Elif x == 0:
imprima("x este zero")
altfel:
imprima(„x este negativ”)

În acest exemplu, prima condiție 'x > 0' este adevărat, deci codul din primul bloc dacă este executat și rezultatul va fi „x este pozitiv”.

Este important de reținut că „condiția” din instrucțiunea if poate fi orice expresie care evaluează o valoare booleană. Puteți utiliza operatori de comparație, operatori logici și chiar apeluri de funcții care returnează o valoare booleană.

• buclele

Python are două tipuri de bucle: bucle for și bucle while. Acestea vă permit să executați în mod repetat un bloc de cod. În Python, buclele sunt folosite pentru a executa în mod repetat un bloc de cod. Există două tipuri de bucle: bucle for și bucle while.

1. Pentru bucle: O buclă for este folosită pentru a repeta peste o secvență de elemente (de exemplu, o listă, șir sau tuplu) și pentru a executa un bloc de cod pentru fiecare articol. Sintaxa de bază a unei bucle for este următoarea: variabila for în secvență:
   # cod de executat pentru fiecare articol din secvență

   De exemplu:
   
   numere = [1, 2, 3, 4, 5]
   pentru număr în numere:
   imprima(număr)
   
   În acest exemplu, bucla for va itera peste lista de numere și va imprima fiecare număr.

2. bucle while: O buclă while este folosită pentru a executa în mod repetat un bloc de cod atâta timp cât o anumită condiție este adevărată. Sintaxa de bază a unei bucle while este următoarea: condiția while:
   # cod de executat atâta timp cât condiția este adevărată

   De exemplu:
   
   x = 0
   în timp ce x < 5:
   imprima(X)
   x += 1
   
   În acest exemplu, bucla while se va executa atât timp cât 'x < 5' este adevarat. Bucla va imprima mai întâi 0, apoi 1, apoi 2 și așa mai departe până când x devine 5. În acel moment, condiția 'x < 5' devine fals și bucla se oprește.

   Este important de reținut că, dacă condiția din bucla while nu devine niciodată falsă, bucla va rula pe termen nelimitat, provocând o buclă infinită. Pentru a evita acest lucru, asigurați-vă că condiția va fi în cele din urmă falsă.

   De asemenea, puteți utiliza 'pauză' și 'continua' instrucțiuni în interiorul buclei pentru a controla fluxul buclei, instrucțiunea „break” este folosită pentru a ieși dintr-o buclă și instrucțiunea „continue” este folosită pentru a sări peste iterația curentă și a trece la următoarea.

• funcţii

În Python, o funcție este un bloc de cod care poate fi reutilizat în întregul program. Funcțiile sunt utile pentru defalcarea unui program complex în bucăți mai mici, mai ușor de gestionat.

Sintaxa de bază a unei funcții este următoarea:

def nume_funcție(parametri):
# cod de executat

Aici, function_name este numele functiei si 'parametri' sunt valorile de intrare care sunt transmise funcției. Codul din interiorul funcției este executat atunci când funcția este apelată.

De exemplu:

Def salut(Nume):
imprima(„Bună ziua,” + nume)
salut("Ioan")


În acest exemplu, funcția „salut” ia un parametru 'Nume', iar atunci când este apelat, afișează șirul „Bună ziua”, urmat de valoarea parametrului „nume”.

Funcțiile pot returna, de asemenea, o valoare folosind 'întoarcere' afirmație. Acest lucru vă permite să transmiteți datele înapoi către codul de apelare. De exemplu:


Def adăuga(X y):
returnează x + y
rezultat = adăuga(3, 4)
imprima(rezultat)


În acest exemplu, funcția 'adăuga' ia doi parametri „x și y”, și returnează rezultatul adunării lor împreună. Funcția este apelată cu valorile 3 și 4, iar valoarea returnată este stocată în variabilă 'rezultat', care este apoi tipărit.

Funcțiile pot avea și valori implicite pentru parametri, aceste valori implicite sunt utilizate atunci când apelantul nu furnizează o valoare pentru acel parametru.

De exemplu:

Def salut(nume, salut = „Bună ziua”):
imprima(felicitare + „, ” + nume)
salut("Ioan")


În acest exemplu, funcția „salut” are un parametru obligatoriu „nume” și un parametru opțional „întâmpinare” cu o valoare implicită „Bună ziua”. Când funcția este apelată fără a furniza o valoare pentru parametrul de salut, va folosi valoarea implicită „Hello”.

• Biblioteci

O bibliotecă este o colecție de cod pre-scris pe care o puteți folosi pentru a efectua diverse sarcini. Bibliotecile oferă o modalitate de a adăuga funcționalitate programului dvs. fără a fi nevoie să scrieți singur codul.

Există multe biblioteci disponibile pentru Python, unele dintre cele mai populare includ:

1. NumPy: O bibliotecă pentru lucrul cu date numerice în Python. Oferă instrumente pentru lucrul cu matrice, matrice și funcții matematice.
2. Panda: O bibliotecă pentru lucrul cu date în Python. Oferă instrumente pentru manipularea datelor, analiza datelor și vizualizarea datelor.
3. Matplotlib: O bibliotecă pentru crearea de vizualizări în Python. Oferă instrumente pentru crearea de diagrame, diagrame și alte tipuri de grafice.
4. Scikit-learn: O bibliotecă pentru învățarea automată în Python. Oferă instrumente pentru clasificare, regresie, grupare și multe altele.
5. TensorFlow: O bibliotecă pentru construirea și instruirea modelelor de învățare automată în Python. Este utilizat pe scară largă pentru învățarea profundă, viziunea computerizată, procesarea limbajului natural și multe altele.
6. OpenCV: O bibliotecă pentru viziune computerizată în Python. Oferă instrumente pentru procesarea imaginilor și video, detectarea și extragerea caracteristicilor și multe altele.

Pentru a utiliza o bibliotecă în Python, mai întâi trebuie să o instalați, apoi o puteți importa în programul dvs. și începe să utilizați funcțiile și clasele sale. Puteți instala o bibliotecă folosind pip, care este programul de instalare a pachetelor pentru Python. Odată instalat, puteți importa biblioteca și începe să o utilizați.

De exemplu, pentru a utiliza biblioteca NumPy în programul dumneavoastră, mai întâi ar trebui să o instalați rulând „pip install numpy” în linia de comandă. Apoi, în programul dvs. Python, l-ați importa folosind următoarea linie de cod:

import NumPy

De asemenea, puteți utiliza un nume de alias atunci când importați o bibliotecă, ceea ce face mai ușor să apelați funcțiile și clasele acesteia, folosind numele alias în loc de numele complet al bibliotecii.

import NumPy as np

Acum puteți folosi funcțiile și clasele bibliotecii apelându-le cu prefixul np.

Este important să rețineți că unele biblioteci pot avea mai multe versiuni și ar trebui să utilizați versiunea care este compatibilă cu versiunea dvs. Python sau cu alte biblioteci pe care le utilizați.

• Clase și obiecte

În Python, o clasă este un plan pentru crearea de obiecte, iar un obiect este o instanță a unei clase. Clasele oferă o modalitate de a modela concepte din lumea reală și de a încapsula datele și comportamentul într-o singură unitate. Programare orientată pe obiecte (OOP) este o paradigmă de programare care utilizează clase și obiecte pentru a reprezenta concepte din lumea reală și pentru a organiza codul într-un mod ușor de înțeles, întreținut și extins.

O clasă este definită folosind 'clasă' cuvânt cheie, urmat de numele clasei și două puncte. Corpul clasei este indentat și conține datele și comportamentul clasei.

De exemplu:

Persoana clasa:
def __init__(sine, nume, vârstă):
self.name = nume
self.age = varsta
def say_hello (self):
imprima(„Bună ziua, numele meu este ” + self.name)

În acest exemplu, clasa „Persoană” are două atribute de date „nume” și „vârstă” și un comportament „sy_hello” care afișează un mesaj cu numele persoanei.
Pentru a crea un obiect al unei clase, utilizați numele clasei urmat de paranteze. Aceasta este cunoscută sub numele de instanțiere

person1 = Persoană(„Ioan”, 30)

În acest exemplu, un obiect al 'Persoană' clasa este creată și atribuită variabilei „persoană1”. Obiectul este inițializat cu numele „John” și vârsta de 30 de ani.
Puteți accesa datele unui obiect folosind notația cu puncte, de exemplu:

imprima(persoana1.nume) # Ieșire: Ioan

De asemenea, puteți apela metodele unui obiect folosind notația cu puncte, de exemplu:

person1.say_hello() # Ieșire: Bună, numele meu este John

În Python, clasele pot moșteni și de la alte clase. Acest lucru vă permite să creați o nouă clasă care moștenește datele și comportamentul unei clase existente și poate adăuga, de asemenea, date și comportament noi proprii. Aceasta este cunoscută sub numele de moștenire. Clasa care moștenește de la o altă clasă se numește clasă copil, iar clasa care este moștenită se numește clasa părinte.

Este important să rețineți că python nu este un limbaj OOP pur și vă permite să utilizați diferite paradigme de programare, cum ar fi programarea funcțională și programarea procedurală.

Vrei să înveți Python?

Învață Python cu Purple Tutor rezolvând chestionare și interesante jocuri. Înscrie-te GRATUIT la cursul nostru demonstrativ!

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Pot să încerc un curs gratuit?
A: Da. prima clasă demonstrativă este gratuită. Puteți rezerva cursul gratuit din linkul de rezervare.

2. Care sunt cursurile pe care le oferă Purple Tutor?
A: Purple Tutor oferă cursuri de ultimă oră pentru a pregăti viitorul copilului dumneavoastră. Avem cursuri precum – Python, Dezvoltare Web, Inteligenta Artificiala, Învățare automată, Securitate cibernetică, & Roblox Jocuri.

3. Programul cursului de codificare este flexibil?
A: Cursurile pentru copii sunt flexibile. Puteți selecta orice oră și orice zi care corespunde programului copilului dvs.

4. Cum știu ce curs de codificare este potrivit pentru copilul meu?
A: Profesorii evaluează nivelul elevului în clasa demo pe baza căreia este sugerat cursul.

5.Copilul meu va primi un certificat?
A: Studenții primesc certificate după finalizarea fiecărui curs. Certificatul recunoaște abilitățile pe care elevul le-a învățat și nivelul de măiestrie atins.

6. De ce aveți nevoie pentru a învăța codificarea de la Purple Tutor?
A: Ai nevoie de un laptop/calculator cu o cameră web și o conexiune stabilă la internet.

7. La ce nivel va atinge copilul meu în expertiză în codificare după finalizarea cursului?
A: Copiii învață totul despre codificare care există în cursurile lor. Ei vor învăța concepte de bază de programare, algoritmi, secvențiere, scriere de cod pentru a rezolva puzzle-uri, proiecte, modele geometrice, etc. Conform cursului urmat, copiii vor învăța conform curriculum-ului.